Case, străzi și edificii din Oradea Mare. Un pomelnic neisprăvit

Pret: 
152,25
TVA Inclus
Titlu: 
Case, străzi și edificii din Oradea Mare. Un pomelnic neisprăvit
Autori: 
Mircea PAȘCA;
An aparitie: 
2021
Nr. pagini: 
381
Format: 
A4
Disponibila: 
Da
ISBN: 
978-606-0850-055-7
Cuprins: 

            Cartea este continuarea volumului Case şi căsuţe din Oradea Mare. Un pomelnic neisprăvit din seria „Arhitectură şi locuire în Oradea la începutul secolului al XX-lea”.

            Volumul prezintă câteva edificii din Oradea şi clădiri destinate locuirii pornind de la proiectele inițiale, aferente autorizaţiilor de construire. Sunt prezentate proiectele inedite ale acestor clădiri.

Sunt prezentate edificii cu diverse funcțiuni de interes public, dar care înglobează și locuințe, pentru a ilustra o practică a epocii. Acestea datează din ultima parte a secolului al XIX-lea și primele decenii ale secolului al XX-lea: fosta Bancă Bihoreană pentru Credit, Comerț, Industrie și Marfă (Hitelbank) (arh. Kálmán Rimanóczy senior), fosta Casă Centrală de Economii din Oradea (arh. Kálmán Rimanóczy junior), fosta Filiala Băncii Austro-Ungare/ azi Banca Naţională a României, Agenţia Bihor (arh. József Hubert), fostul Institut de Credit şi Economii Bihoreana (ing. Vilmos Rendes), fostul Sediu al Asociaţiei Economice a Judeţului Bihor (arh. Kálmán Rimanóczy junior); Baroul (arh. Kálmán Rimanóczy junior); Palatul Poștei (arh. Guido Kornél Hoepfner și arh. Virgil Nagy), Spitalul de boli nervoase al Comitatului Bihor (arh. Kálmán Rimanóczy junior), fostul Palat al Societăţii de Regularizare a Barcăului (azi Spitalul Clinic C.F. Oradea) (arh. Lajos Fejér și Ignác Ritter), clădirea primului muzeu din Oradea (arh. Kálmán Rimanóczy senior).

            Clădirile destinate locuirii sunt prezentate în funcție de anumite zone și străzi. Am încercat să reconstitui o zonă cu clădiri în centrul orașului, care a fost demolată, pe actuala stradă Independenței. Sunt prezentate apoi străzile nou apărute la începutul secolului al XX-lea și clădirile construite atunci, dar şi câteva din perioada interbelică, pe aceste stăzi: strada Republicii (de la Spital la Gară), strada Muzeului, strada Pescărușului, Parcul Petőfi, strada George Enescu, strada Arany János. În aceste zone găsim toate tipurile de clădiri de locuit: vile și case individuale, case ale clasei înstărite sau mijlocii, imobile de raport de mai multe tipuri, dar şi clădiri cu alte funcțiuni (destinate unor instituţii, asociații) care adăposteau și locuințe.

            Istoria arhitecturii poate fi și o povestire despre casele vechi ale unor oameni morți. Știm foarte puțin sau deloc cine au fost și cum au trăit în ele. Modul în care se sfârșește o casă, cu tot destinul ei, este o poveste și a celor vii, vorbește despre cum se raportează ei la casele celor morți, despre cum înțeleg să le folosească, să le păstreze sau să le demoleze. Dar acesta poate fi subiectul altei relatări – cronica urbană a unor morți anunțat.

Autorul