Sistemul de la Versailles a instituit o geopolitică justă în Europa Centrală și Răsăriteană, a armonizat-o pe baza statelor naționale cu cea din Europa Occidentală și a stopat pericolul extinderii comunismului între 1918-1921. Germania nazistă și Rusia bolșeviză, care au instituit cele mai nocive regimuri din istoria umanității, distrug între 1939-1641 sistemul de la Versailles, tiranizează, asiatizează și terorizează Europa, primejduind creștinismului și democrația pe continent. Acest proces sinistru continuă în Europa Centrală și Răsăriteană și după 1947, prin instituirea titalitarismului roșu, croit după modelul Moscovei.
- - -
Lucrarea nu este şi nu are pretenţia de a fi originală, nu aduce multe informaţii deosebite sau inedite, întrucât nu ne-am propus s-o abordăm astfel, dată fiind vastitatea şi complexitatea documentaţiei, a bibliografiei de specialitate, a interpretărilor şi judecăţilor de valoare referitoare la subiect, asupra cărora neam permis să ne exprimăm anumite puncte de vedere. Bazându-ne pe această bibliografie şi pe lucrările personale referitoare la istoria naţiunilor din Europa Centrală şi Răsăriteană, trecute toate la sfârşitul lucrării, după procedura des uzitată în istoriografia occidentală, ne-am propus să reconstituim, aşa cum o intuim noi şi în lunii cu totul generale, microsinteza rezultată din evoluţia istoriei moderne şi contemporane a Europei. Am plecat de la premiza că Anul 1918 încheie într-un fel secolul al XIX-lea şi deschide perspective, relaţii şi raporturi interstatele şi interumane complexe, câteodată complementare, alteori conflictuale de-a lungul întregului secol al XX-lea.
Europa, prin puterile şi capacităţile ei martitime occidentale, s-a deschis şi s-a revărsat spre lume, a răspândit credinţa în Iisus Christos, a creat popoare şi naţiuni noi, a contribuit prin capital financiar, uman şi tehnologic la progresul mondial şi la cunoaşterea reciprocă între civilizaţii, etnii şi religii diferite. În secolul al XIX-lea, până la 1918, Europa rămâne centru primordial de putere pe plan global, dar se deschide pe direcţia Occident-Orient şi spre ea însăşi, încercând să-şi modeleze structurile politice şi mentalităţile pe baza substanţei şi a destinelor comune determinate de şi din adâncurile fiinţei ei, ca focar al creştinismului şi mamă a democraţiei.” - Cuvântul autorului