Elite masonice maghiare. Loja Unio din Cluj (1886-1926) - în documente inedite

Pret: 
35,00 lei
TVA Inclus
Titlu: 
Elite masonice maghiare. Loja Unio din Cluj (1886-1926) - în documente inedite
Autori: 
Varga Attila;
An aparitie: 
2010
Nr. pagini: 
157
Format: 
A5
Disponibila: 
Nu
ISBN: 
978-973-109-235-5

Volumul se deschide cu o introducere intitulată În căutarea Simbolului pierdut... , semnată de autor.

Primul capitol, Fiii Văduvei în Lanțul Uniunii: Loja „Unio” din Cluj, este structurat pe două subcapitole. Primul dintre acestea, intitulat Marea Lojă Simbolică și atelierele maghiare, oferă detalii despre francmasoneria operativă și apariția celei speculative în spațiul Ungariei, în sec XVIII, atitudinea autorităților față de aceasta (de la toleranță la interdicție periodică sau acceptare) și canalele grație cărora masoneria simbolică a reușit să se afirme decisiv și modelele care s-au impus. În acest context sunt punctate și începuturile lojilor masonice din Transilvania. Al doilea subcapitol, Începuturile Lojii „Unio” din Cluj, creionează constiuirea lojii ”Unio” din Cluj, plasată într-un context mai larg al evoluțiilor francmasoneriei maghiare până la constituirea Marii Loji Simbolice Maghiare, al tendințelor de extindere prin deschiderea unor noi ateliere. În ceea ce privește întemeierea lojii clujene este evidențiat rolul fraților din loja masonică „László Király” din Oradea, de activitatea căreia se leagă și începuturile lojii „Unio” din Cluj, înființată la 24 octombrie 1886 . Este prezentată ședința de organizare a lojii „Unio” care l-a ales pe Deáki Albert în funcția de maestru venerabil și a decis adoptarea numelui de „Unio” și demersurile organizatorice și pentru recunoașterea oficilă a acesteia sub protecția Marii Loji Simbolice Maghiare.

Al doilea capitol, Sub coloanele armoniei: Loja „Unio” în cea mai strălucitoare epocăcu subtitlul Elite maghiare sub bolta înstelată... începe prezentarea propriu zisă a istoriei lojii clujene. Autorul realizează o etapizare a evoluției moderne a acestui atelier (1866-1892, 1892-1898, 1899-1903, 1903-1914, 1914-1918, 1918-1926). Este punctat momentul edificării clădirii lojii, definivarea regulamentului de funcționare și organizare internă, recunoașterea oficială din partea Marii Loji Simbolice Maghiare, la 5 decembrie 1886, primirea de noi membri, definitivarea pecetei, etc. Alături de aceste demersuri autorul pounctează o serie de inițiative ale fraților din loja „Unio”: susținerea organizației locale a „Societății Zdrențăroșilor” și construirea unui cămin, înființarea Societății de Salvare, înființarea unui institut pentru surdo-muți, acordarea de burse pentru elevi, înființarea primelor bucătării populare, înființarea unei societăți pentru a ajuta deținuții din închisori cu hrană. Dintre proiectele anilor 1892-1898 acestea sunt amintite: ideea înființării unei societăți pentru protecția copilului care a dus la înființarea ligii regnicolare pentru protecția copiilor, respectiv a spitalului de copii „Ștefania”, sprijinirea Societății pentru protecția animalelor, înființarea „Societății comesenilor Kossuth”, a unui Institut de Ocrotire, și anume „Căminul fetelor de învățători din Ardeal” realizat mai târziu. Alături de alte activități organizatorice, ca: primiri de noi membri, înființarea cercului masonic Turda etc., sunt punctate apoi realizările loji de la sfârșitul secolului, între care: grăbirea demersurilor pentru înființarea a unui Institut și pentru neăzători, înființarea fabricii de săpunuri medicinale „Heinrich”, înființarea de cooperative de credit pentru nevoiași, și nu în ultimul rând, înființarea „Casinei Clujene”, care a activat inițial sub numele de „Cercul clujean”, apoi „Casina națională” și ulterior ”Casina maghiară”. Autorul acordă atenție acestei ultime realizări, o instituție potrivită pentru dezvoltarea și perfecționarea problemelor discutate în cadrul lojii, și care a fost o veritabilă „antecameră” a masoneriri maghiare din oraș. Sunt prezentate astfel statutele, obietivele asumate, două procese verbale redactate în 1924, respectiv 1928, păstrate în arhivă. Nu în ultimul rând, membrii lojii s-au implicat în activitatea Muzeului Ardelean, autorul prezentând personalitățile prin care s-a realizat această implicare, statutele din 1905, respectiv 1924.

Următorul capitol, Elite masonice maghiare clujene în secolul XX, cu subtitlul Calmul dinaintea furtunii... redă evoluția lojii masonice clujene de la început de secol XX, până la primul război mondial. Plasată în ambianța dezvoltării orașului la început de secol, istoria lojii a evoluat pe vechiul curs. A fost înființat atelierul de la Dej. S-au pus în evidență problemele sociale ale școlii, urmărindu-se ridicarea nivelului clutural al elevilor. S-a acordat atenție păturii inferioare a societății, săracii, micii agricultori meseriași și comercianți, obiecitvele și demersurile lojii mergând în această direcție. În anul 1909, loja „Unio”a decis ca trecând peste probelmele sociale și filantropice să-i inițeze pe membri săi în socialismul teoretic, în atenția sa intrând tot mai evident și problema naționalităților. În același an , Marea Lojă simbolică a cerut lojii „Unio” la fel ca tuturor lojilor care funcționau în Ungaria să înceapă un demers intens de susținere a votului universal, egal, secret și laicizarea învățământului. Pe linia noilor obiective, la începutul anilor 1900, loja a pregătit un program intitulat ”Teze și înțelegeri” care cuprindea norme prin respectarea cărora se considera că puteau fi prevenite nevoile materiale, morale și spirituale ale societății.

În continuare, volumul surprinde viața și activitatea lojii în perioada războiului, una sumbră și pentru loja masonică „Unio”, cu pierderi imense, o serie de instituții și loji fiind transformate în cazărmi și spitale. S-au făcut eforturi pentru obținerea de informații înlegătură cu cei deveniți captivi și s-au intensificat legăturile cu lojile străine pentru organizarea unui congres masonic internațional. Loja a fost obligată să-și îndrepte atenția spre cei loviți de război, punându-se problema elaborării în cadrul lojii a unei lucrări sociologice asupra Aedealului. A fost susținută în continuare educația și cea mai mare parte a activității lojii a urmărit soluționarea unor probleme de ocrotire socială. A fost sprijinit spitalul Crucii Roșii, s-a presat la nivel administrativ pentru înființarea unui serviciu independent al primăriei de aprovizionare și sănătate publică care a vizat populația săracă. Pentru invalizii de război se preconiza înființarea unui institut și până atunci, ajutorarea acestora.

Încă din anul 1915, masoneria maghiară a început o susținută activitate în vederea pregătirii păcii. La Cluj, într-o ședință din 5 mai 1915 a lojii din Cluj, s-a reflectat asupra situației postbelice a țării și Europei.

Capitolul patru intitulat Masonii clujeni în „Scandalul Secolului” cu subtitlul ”Operați radical masoneria! Tăiați părțile bolnave!” surprinde atât evoluții de la sfârșitul războiului, cât și aspecte din activitatea lojii clujene în perioada interbelică.

Preocupările privind perspectivele lumii postbelice și problematica reconstrucției și progresului societății, căile alese, au generat nașterea în cadrul mișcării masonice din Ungaria a unor tensiuni, polemici, asemănător disputei dintre tradiționaliștii și moderniștii din spațiul românesc de peste Carpați. Autorul surprinde aceste tendințe manifestate în cadrul Marii Loji Simbolice ca și locul ocupat de loja „Unio” de la Cluj în manifestarea acestora, majoritatea membrilor lojei clujene fiind monarhiști convinși, conservatori și fideli modelelor tradiționale, pledând pentru continua îmbogățire a valorilor morale și spirituale ale națiunii, care nu vedeau cu ochi buni Occidentul și nu-l considerau un model demn de urmat. În contextul dur al războiului, soluțiile propuse evidențiau de fapt o gravă criză internă.

Cu proclamarea Republicii Sfaturilor în Ungaria, masoneria a fost în cele din urmă interzisă și pe motiv că ar fi antinațională, autoritățile au trecut la confiscarea edificiilor și veniturilor acesteia, obligându-o să acționeze în ilegalitate. Lojile ardelene au ajuns și ele într-o situație mai specială, existând premisa preluării lor de către Ordinul Masonic Român, împotriva căruia s-a exprimat și manifestat însuși Marelui Maestru al Marii Loji Simbolice Maghiare. Pentru loja „Unio” a urmat o perioadă marcată de emigrarea sau de intrarea în adormire a majorității membrilor ei. Unii au pregătit însă redeșteptarea vieții masonice pe ruinele vechii masonerii. Așa cum se arată în cuprinsul volumului, în anul 1923 avea să se constituie la Cluj Marea Lojă Simbolică din România, în componență căreia a intrat și loja clujeană, iar în anul 1930, Marea Lojă Simbolică s-a unit cu Marea Lojă Națională Română, înființată și consolidată în Vechiul Regat, constituindu-se Federația Lojilor Ioanite cu sediul la Brașov.

Dincolo de aspecte organizatorice, loja din Cluj a dezvoltat în continuare o activitate intensă în plan filantropic și umanitar: înființarea coloniilor de recreație pentru copii, înființarea de bucătării populare, oferirea de ajutoare bănești pentru copiii săraci etc. Loja „Unio” a înființat și o lojă ioanită românească tot în Cluj, organizându-se de mai multe ori întruniri comune în care s-a discutat raportul ideal dintre cele două națiuni și conviețuirea armonioasă.

Din anul 1926 însă, așa cum subliniază autorul, activitatea atelierului clujean a intrat într-un con de umbră, sau este posibil ca acesta să fie sugerat doar de faptul că documentele de arhivă nu s-au mai păstrat.

Volumul se încheie cu Concluzii și o Anexă intitulată Date inedite despre membri lojii „Unio”, care cuprinde într-un tabel nume ale unor membri, profesie, data nașterii, cea a acceptării în masonerie, loja unde a fost admis, data când a devenit companion, data când a devenit maestru, respectiv observații.

 

SURSA AICI