„Omul zilelor noastre îşi manifestă în diferite feluri nevoia de a dialoga cu Dumnezeu, de a asculta Cuvântul său prezent în Sfânta Scriptură, Cuvânt dătător de viaţă şi de har. Papa Ioan al XXIII-lea afirma: «Sfânta Scriptură să fie în mâini, în minte, în inimă şi pe buze». Lectura şi meditarea Cuvântului lui Dumnezeu prezent în Biblie îl ajută pe creştin să-şi edifice viaţa creştinească şi spirituală, îşi descoperă adevărata identitate, aceea de fiu în Fiul şi fiinţă răscumpărată prin jertfa ispăşitoare a Fiului pe Crucea Golgotei. Sfânta Scriptură reprezintă scrisoarea de mântuire pe care Dumnezeu i-a încredinţat-o omului asigurându-i acestuia întâlnirea cu Isus Hristos şi astfel, să-i devină contemporan. O astfel de contemporaneitate ne schimbă viaţa, ne luminează calea pentru că «Dumnezeu este lumină [...], iar de umblăm în lumină, precum este el în lumină, avem împărtăşire unii cu alţii, şi sângele lui Isus Hristos, Fiul lui, ne curăţeşte de tot păcatul» (1 In 1, 5.7).
(...)
Ierarhia se va contura puţin câte puţin: capilor comunităţii, aleşi cu mare grijă, ţinând cont de calităţile morale ale candidaţilor, le va reveni sarcina de a consolida structurile încă noi, de a conştientiza importanţa tezaurului inestimabil ce le-a fost încredinţat, cel al credinţei ce trebuie transmisă, de a rechema la plenitudinea vieţii creştine toate categoriile sociale. Credinţa nu este o pornire subiectivă. Ea comportă mereu o structură directivă, fiindcă experienţa creştină, la orice nivel, se constituie şi se transmite în interiorul unei tradiţii.”- Fragment din Introducere