În condiţiile în care investigaţia istorică era subordonată unor comandamente extraprofesionale ale regimului totalitar, cercetarea regională, monografiile şi mai ales biografiile au fost marginalizate, unele, ce contraveneau liniei partidului - interzise pur şi simplu, în favoarea unor demersuri aşa-zis „generale”, care serveau o istorie oficială. În consecinţă, istoricii au renunţat ori au fost nevoiţi să renunţe la realizarea biografiilor unor personalităţi ale istoriei româneşti. Astfel că, o serie de protagonişti ai scenei politice şi culturale româneşti au rămas în istoriea „ascunsă” sau „tăinuită”. Accentul a fost pus tot mai mult pe rolul maselor în derularea istoriei.
Din şirul, atât de lung, al personajelor „uitate”, ne-am propus să redăm circuitului istoriografic figura preotului-ziarist Ioan Moţa din Orăştie şi, în parte, ca o necesară completare, o reconstituire a destinului fiului său Ioan I. Moţa. Nu dorim în demersul nostru să bruscăm ierarhii stabilite sau să reducem importanţa altor personaje, mărind exagerat rolul celor mai sus amintiţi. Nu ne-am propus nici să facem o restauraţie, ci mai degrabă o reevaluare obiectivă, o redare a implicării unui om în evenimentele la care a fost părtaş, în niciun caz unul pasiv.
Motivele „uitării” lui Moţa au fost multiple: fusese un preot cu state vechi de serviciu în cadrul comunităţii orăştiene, ajuns chiar protopop peste un ţinut ce însemna zeci de sate; în această calitate a reuşit câteva realizări importante pentru comunitatea căreia îi aparţinea, printre care şi ctitorirea impunătoarei catedrale din Orăştie; a fost în slujba concetăţenilor săi şi în calitate de ziarist, timp de peste patru decenii; a editat în această calitate mai multe ziare şi reviste, dintre care Libertatea a făcut înconjurul întregii Transilvanii, depăşind chiar graniţele teritoriilor locuite de români; curajul cu care a folosit această presă în slujba neamului său l-au făcut foarte popular. La toate acestea se adăuga faptul că fiul său era unul dintre întemeietorii Legiunii Arhanghelului Mihail, iar jertfa lui pe frontul din Spania a făcut să crească popularitatea, atât formaţiunii politice pe care o crease, cât şi a părintelui său. Cum legionarii erau consideraţi elemente periculoase pentru regimul comunist şi implicit nişte „pete negre” ale istoriei românilor, numele preotului Moţa şi al fiului său fuseseră puse la index. Popularitatea lor era socotită periculoasă chiar şi în condiţiile în care aceştia erau deja morţi.
Demersul nostru îşi propune o dublă reconstituire: pe de-o parte a personalităţii acestora, a modului lor de a înţelege şi a acţiona în condiţiile istorice în care au trăit, iar pe de altă parte a mediului orăştian căruia i-au aparţinut, relevând fapte şi momente din istoria Transilvaniei la care ca individualităţi sau împreună cu grupul din care au făcut parte au participat.” - fragment din Introducere